Care sunt soluțiile digitale utile în cazul proiectelor de infrastructură de transport? De ce este „reziliența” un criteriu extrem de important de luat în calcul încă de la început? Ce este necesar să știe proiectanții de poduri, pentru a se asigura că urmăresc sănătatea structurală pe termen lung a proiectelor de care se ocupă? La toate aceste întrebări am invitat-o să răspundă pe Mariana GARȘTEA, CEO Sixense România, manager care conduce o echipă ce oferă soluții și expertiză pentru digitalizarea tuturor proceselor importante din jurul proiectelor de infrastructură. Scopul soluțiilor digitale în proiectele de infrastructură este menținerea siguranței structurale a acestora pe termen lung, potrivit directorului executiv al Sixense România, liderul căruia îi revin responsabilități majore precum orientarea strategiilor care duc la atingerea obiectivelor companiei și luarea și implementarea celor mai importante decizii în acest sens.
Î: Ca lider al echipei Sixense România, vă preocupă foarte mult sănătatea structurală a infrastructurii de transport. Care sunt principalele recomandări pe care le puteți face proiectanților de poduri, atunci când vine vorba despre siguranța acestora? La ce să fie atenți?
R: Dacă ar fi să mă adresez proiectanților de poduri, sunt mai multe recomandări importante pe care cred că e nevoie să le ia în calcul. Pe de o parte, este esențial să fie extrem de specifici în programele de monitorizare. Din păcate, în proiectele locale, vedem multe soluții complet neadaptate la situația reală din teren. Așadar, lipsa identificării sau identificarea insuficientă în faza de proiectare a tuturor riscurilor, respectiv a metodelor potrivite de control și monitorizare, este o problemă des întâlnită.
Insist pe ideea că, în monitorizare, sunt importante trei lucruri care trebuie să se întâlnească simultan: instrumentare bine gândită, care trebuie să răspundă tuturor întrebărilor, corectitudinea datelor obținute din teren și calitatea expertizei din spatele interpretării lor și a recomandărilor de intervenție. Toate acestea trebuie să se întâlnească și trebuie să fie urmărite simultan întrun program de monitorizare structurală și geotehnică bine pus la punct.
Recomand, de asemenea, ca proiectanții să se gândească pe termen lung, adică și la etapa de exploatare. Dacă în execuție nu sunt luate măsurile necesare, iar monitorizarea nu este asigurată în mod corect, consecințele se vor vedea cu siguranță în exploatare. Și ne imaginăm cu toții ce înseamnă cel mai mic risc neluat în calcul într-un proiect de o asemenea amploare, cum ar fi cel al unui pod, pasaj, viaduct etc.
Mai mult, dacă vorbim despre proiecte deja aflate în exploatare, cred că trebuie să se ia mereu decizii bazate pe evaluarea obiectivă, cantitativă și fiabilă a stării podurilor. Și, nu în ultimul rând, să nu fie neglijată componenta tehnologiei și a digitalizării, cu ajutorul căreia monitorizarea structurală devine mult mai eficientă, simplă, accesibilă, cu avertizări în timp real și gestionarea remote a tuturor operațiunilor importante din jurul unui astfel de proiect.
Î: Vorbiți, de asemenea, despre necesitatea introducerii și a folosirii mult mai puternice a tehnologiei în relație directă cu dezvoltarea și exploatarea proiectelor de infrastructură de transport. Ce ne puteți spune despre aceste soluții digitale? La ce sunt ele utile mai exact?
R: Introducerea tehnologiei și a digitalizării, în general, în industria de construcții, este încă o problematică spinoasă, dat fiind faptul că, din păcate, la noi, piața este insuficient tehnologizată, mai ales comparativ cu alte domenii.
Sunt un promotor activ al introducerii soluțiilor digitale, mai ales în ce privește infrastructura de transport, deoarece acestea eficientizează extrem de multe procese, de la execuție, până la exploatare. Vorbim, până la urmă, despre proiecte complexe, de o importanță critică pentru întreaga comunitate, așa că nu știu dacă este nevoie să spun mai mult de atât: o soluție digitală corect implementată poate să avertizeze în timp real asupra oricărui pericol, să ofere o perspectivă extrem de minuțioasă asupra proiectului pentru a putea interveni proactiv, poate să permită tuturor actorilor importanți să fie informați în permanență și în cel mai simplu mod cu putință; poate, în cele din urmă, să reducă costuri, bugete, resurse alocate și să mențină de fapt în siguranță deplină orice tip de infrastructură de transport.
Dacă ar fi să dau doar două exemple, soluțiile noastre, Beyond Monitoring, respectiv Beyond Asset, acestea sunt două dintre instrumentele digitale folosite cel mai des și cu succes în proiecte de infrastructură locale – primul, pentru monitorizarea în execuție, iar al doilea, pentru monitorizarea în exploatare.
Cred că nivelul de dezvoltare și performanță al industriei ar trebui să se reflecte și în felul în care gestionăm sănătatea structurală a proiectelor de infrastructură de transport, care ar beneficia enorm de pe urma unui parteneriat mai strâns public-privat și din integrarea soluțiilor digitale disponibile astăzi. Așa cum am mai spus-o cu multe alte ocazii, nu este nimic prea complicat, ci este stadiul firesc de evoluție la care suntem, cu beneficii extraordinare pe termen mediu și lung.
Î: Atunci când vorbim despre infrastructura de transport, militați pentru preocuparea, încă din momentul t0, față de reziliența acesteia. La ce se referă această reziliență, de ce este importantă și, concret, cum o putem asigura? De ce să fie reziliența pe agenda autorităților încă de la început?
R: Așa este, cred că reziliența infrastructurii de transport este încă un concept subestimat, deși standardele și politicile europene încep să pună o foarte mare presiune și pe contextul local.
Când spun „reziliență”, mă refer la necesitatea de a pregăti și adapta infrastructura în fața șocurilor climatice existente. Cred că este foarte clar că în acest moment, mediul exterior a devenit mult mai agresiv și instabil. Ne confruntăm cu fenomene foarte diverse, cum ar fi temperaturi extrem de ridicate, secetă, creșterea nivelului mării, precipitații abundente. Toate acestea nu se întâmplă într-un vid, ele au un efect asupra mediului în care trăim și implicit asupra mediului construit. În acest context, devine foarte clar că felul în care se construia și dezvolta infrastructura în trecut, când nu ne confruntam cu aceleași schimbări climatice ca acum, nu poate fi menținut și în prezent, dacă vrem să vedem o infrastructură care să reziste în continuare zeci sau chiar sute de ani.
De aceea spun că este nevoie ca, încă de la început, din momentul t0, să ne preocupe criteriul rezilienței proiectelor de infrastructură, să ne pregătim pentru scenarii cu care nu doar că avem de-a face chiar în acest moment, ci care vor fi din ce în ce mai riscante în viitor, atunci când proiectele respective chiar vor fi date în exploatare.
Pe scurt, pregătirea unei infrastructuri reziliente presupune să avem informații concrete, reale, particulare, despre amenințările climatice și despre impactul tehnic și financiar al acestora asupra infrastructurii de transport și nu numai, ca să știm de la ce pornim și să venim cu o strategie bine pusă la punct pentru toată durata de viață a infrastructurii. Vestea foarte bună este că, datorită soluțiilor și tehnologiilor moderne – așa cum este și soluția noastră pe nume Resallience –, toate aceste informații pot fi colectate, impactul poate fi evaluat, măsuri de adaptare pot fi propuse, un program de monitorizare a infrastructurii poate fi furnizat, însă, bineînțeles, este nevoie de deschidere și punerea pe primul loc a unor criterii cum ar fi: sustenabilitatea, durabilitatea și siguranța proiectelor locale.
Însă noi ne bucurăm să anunțăm că am încheiat recent un parteneriat cu cei de la Resallience, parte din Sixense Group, și că împreună aducem această soluție cu totul inovatoare și pe piața de la noi, împreună cu tot know-how-ul lor și capacitatea de a face transferul acestor informații către autoritățile care vor decide să folosească studiile și tehnologia pe care le oferim, în favoarea proiectelor de infrastructură gestionate.
Articol apărut în Revista Drumuri și Poduri