Un articol publicat recent pe portalul Construction Management, din Marea Britanie, face o analiză aprofundată a motivelor pentru care structurile de anvelopare din categoria pereților cortină devin zgomotoase ca urmare a acțiunilor exercitate de vânt.
În ciuda faptului că acustica este inclusă ca o cerință standard în standardele de performanță, zgomotul generat atât în interiorul, cât și în exteriorul clădirii este deseori pierdut din vedere în procesul de proiectare. Acest aspect este inadmisibil, consideră experții britanici, atât timp cât vibrațiile acustice produse de vânt pe fațade pot fi prezise, la un anumit cost, folosind metodele de dinamică computerizată a fluidelor (CFD), de înaltă rezoluție. Pentru majoritatea proiectelor de fațade, plasarea unei secțiuni într-un tunel de vânt și testarea la diferite viteze și direcții ale vântului reprezintă însă o modalitate mai practică și mai ieftină de evaluare a riscului de zgomot produs de vânt.
Vibrațiile de joasă frecvență prezintă cel mai mare risc, având în vedere că o astfel de undă acustică se poate deplasa pe sute de metri și poate depăși o multitudine de obstacole, astfel încât o asemenea sursă de poluare poate deranja cartier întreg. Așa-numitul ”bâzâit” este mai dificil de modelat în CFD decât zgomotul în bandă largă, care reprezintă energia sonoră distribuită pe o secțiune largă a gamei audibile. De asemenea, sunetul respectiv este mai greu de testat într-un tunel de vânt.Cu toate acestea, niciunul dintre motivele prezentate anterior nu ar trebui să se constituie într-o scuză pentru nerespectarea principiilor de proiectare.
Impactul factorilor agresivi de mediu, cum ar fi radiația solară și vântul, este important, dar în același timp greu de prevăzut și de aceea se impune o alegere atentă a materialelor, pentru a elimina acele produse care prezintă un risc mai ridicat de zgomot. În prezent, sistemul montanți-traverse din este cel mai utilizat pentru construirea ansamblurilor de fațade cortină. Elementele respective se îmbină prin clipsare sau sisteme de prindere localizate, însă orice mică abatere produce apariția unei forțe statice de frecare la îmbinări, cu valori deseori foarte ridicate.