O problemă crucială a infrastructurii din România este starea avansată de degradare a multor poduri. De ce se află unele dintre acestea într-o asemenea situație? Ce măsuri trebuie luate pentru a construi poduri mai durabile și pentru a îmbunătăți întreținerea celor existente?
Acestea sunt întrebări care își găsesc răspunsul în continuare, cu ajutorul doamnei Mariana Garștea, Director General al companiei Sixense România și Președinte al APMGS (Asociația Profesională pentru Monitorizare Geotehnică și Structurală). Echipa pe care o conduce are o experiență considerabilă în monitorizarea comportării construcțiilor, utilizând atât metode manuale, cât și soluții digitale avansate.
Monitorizarea structurală este esențială pentru asigurarea siguranței podurilor, iar integrarea unui sistem de monitorizare în bugetul inițial al proiectelor este un prim pas crucial. Aceasta nu ar trebui să fie o activitate lăsată la voia întâmplării, ci o componentă fundamentală chiar din etapa de studiu de fezabilitate.
Subiectul monitorizării structurale a podurilor în România este încă unul care pare neclar pentru foarte mulți factori de decizie. În contextul în care multe poduri mari, proiecte de anvergură pentru infrastructura de transport, se află azi în etapa de studiu de fezabilitate, spuneți-ne ce anume trebuie avut în vedere și de ce nu se întâmplă lucrurile așa cum ar trebui, pentru sănătatea structurilor respective.
Este adevărat, sunt multe proiecte de pod aflate în etapa de SF astăzi. Este vorba despre structuri mari, complexe, investiții importante pentru infrastructura de transport din România. Ar fi păcat, dată fiind anvergura lor, să nu pornim cu dreptul în realizarea unor structuri sigure, cărora autoritățile publice să caute să le prelungească durata de viață cât mai mult și de care să aibă grijă nu doar în execuție, ci și ulterior, în exploatare.
Ce anume ar trebui avut în vedere?
În primul rând, integrarea de la bun început, în buget, a unui sistem de monitorizare structurală a acestor poduri. La fel ca toate operațiunile importante de luat în calcul în jurul dezvoltării unei astfel de structuri, monitorizarea structurală – modalitatea prin care ne asigurăm că acel pod este sigur, că se comportă așa cum a fost proiectat și că este protejat în fața riscurilor pe termen lung – este absolut esențială și trebuie luată în calcul de la început. Monitorizarea nu ar trebui să fie o activitate lăsată la voia întâmplării; dimpotrivă, trebuie să fie o parte integrantă a planificării financiare și tehnice.
Apoi, este important să ne asigurăm că, în caietele de sarcini din licitații, cerințele referitoare la monitorizarea structurală nu sunt doar puse „ca să fie", deci nu sunt vagi și nespecifice. De ce? Pentru că, din start, procesul de selecție pentru un partener cu adevărat experimentat – poate să fie viciat complet și decizia finală va fi afectată. Ca atare, și binele proiectului e în pericol în acest fel.
Desigur, nu trebuie uitat că acest proiect de monitorizare trebuie întocmit și generat de către proiectantul de specialitate. Există și cazuri în care, din păcate, lăsând totul în seama acestuia, dacă el nu are experiența necesară sau chiar neglijează acest aspect, proiectul rămâne descoperit pe această activitate esențială. Este de datoria proiectantului, așa cum spuneam, să întocmească acest proiect de monitorizare, însă responsabilitatea finală, în cazul unor probleme, este a autorității publice, în cele din urmă. Așadar, dacă proiectantul nu realizează acest proiect, autoritățile publice au responsabilitatea de a solicita explicit acest document și de a se asigura că este implementat corect.
Nu în ultimul rând, atenție la soluția de monitorizare! Vorbim despre infrastructură critică. În multe cazuri, monitorizarea manuală nu este suficientă pentru a gestiona riscurile asociate cu aceste structuri. De aceea, este indicat să fie avută în vedere monitorizarea automatizată, în timp real, care poate avertiza prin alerte dacă se întâmplă comportări anormale ce nu se încadrează în parametrii de siguranță structurală setați. Nu vorbim despre a aplica tehnologia dintr-un moft, ci despre necesitatea, dar și eficiența acestui tip de sistem de monitorizare automatizată.
Dar atunci când vorbim despre podurile aflate în execuție? Ce ne puteți spune și despre cele deja construite, aflate în exploatare la acest moment? Cum stau lucrurile în cazul lor?
Când discutăm despre podurile aflate în execuție și cele deja construite, este esențial să ne concentrăm pe câteva aspecte cheie care influențează atât siguranța structurii, cât și eficiența gestionării acestora. În România, avem un număr semnificativ de proiecte mari în desfășurare, cum ar fi podurile de peste Tisa, Prut sau Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse. Aceste investiții sunt cruciale pentru infrastructura de transport, dar există provocări serioase care trebuie abordate.
Referitor la monitorizarea structurală în execuție, în cazul podurilor aflate în construcție, cerințele de monitorizare structurală incluse în faza de licitație sunt adesea ignorate în practică. Aceasta nu este doar o omisiune periculoasă, ci și ilegală, expunând structura riscurilor majore. Este obligatoriu ca fiecare pod să fie supus unei testări riguroase a siguranței structurale înainte de a fi dat în exploatare. Această testare, cunoscută sub numele de încercare cu probe a suprastructurii, este esențială pentru a ne asigura că podul poate susține sarcinile pentru care a fost proiectat. După validarea siguranței, un sistem de monitorizare trebuie implementat și menținut pe termen lung. Aceasta este o practică standard la nivel internațional și esențială pentru a urmări comportarea structurii pe parcursul exploatării sale. Din păcate, în România, această etapă crucială este adesea neglijată.
În cazul podurilor existente, realitatea este alarmantă. Multe dintre aceste structuri își ating limita de viață și se află într-o stare tehnică precară, fiind încadrate în starea III sau IV. Aceste evaluări indică un risc semnificativ și necesită intervenții urgente de întreținere și reabilitare. Între evaluarea tehnică și demararea lucrărilor pot trece perioade îndelungate, timp în care deteriorarea continuă, fără un sistem de monitorizare care să ofere date relevante despre starea structurii.
Este inacceptabil ca multe dintre aceste poduri să fie supuse doar unor inspecții vizuale sporadice, fără utilizarea tehnologiilor moderne de monitorizare. Aceste metode nu pot identifica problemele ascunse ce pot amenința siguranța publicului.
Dacă ne raportăm la bunele practici internaționale, observăm că țările cu infrastructuri bine dezvoltate integrează monitorizarea structurală ca parte esențială a procesului de proiectare și construcție. Acestea utilizează tehnologii avansate, inclusiv sisteme automatizate care oferă date în timp real despre starea structurilor. Implementarea unor astfel de soluții ar putea transforma radical modul în care gestionăm infrastructura rutieră din România.
În concluzie, realitatea infrastructurii podurilor din România necesită o schimbare fundamentală în abordare. Este esențial ca autoritățile să recunoască importanța monitorizării structurale nu doar ca o formalitate legală, ci ca o necesitate pentru siguranța publicului. Avem soluțiile disponibile și expertiza necesară; ceea ce ne lipsește este voința de a le implementa corect și la timp. Colaborarea între autorități și experți este crucială pentru a asigura poduri durabile și sigure pentru comunitățile noastre. Este timpul să prioritizăm aceste aspecte pentru a evita situații grave care ar putea necesita resurse considerabile pentru soluționare pe viitor.
Dacă ar fi să trageți o concluzie, cum arată realitatea din teren astăzi în România, în ceea ce privește podurile naționale mari și în relație cu activitatea de urmărire a comportării lor în timp?
Realitatea infrastructurii podurilor din România este complexă. Deși am reușit să colaborăm cu mai multe autorități publice care au reacționat prompt la provocările întâmpinate, este evident că există încă un deficit de informație și conștientizare în ceea ce privește importanța monitorizării comportării podurilor pe termen lung.
În prezent, multe dintre podurile naționale mari ar beneficia semnificativ de pe urma unor sisteme de monitorizare structurale mai eficiente. Deși testarea inițială a siguranței structurale este un pas esențial înainte de darea în exploatare, aceasta nu este suficientă. Este crucial ca autoritățile să înțeleagă că monitorizarea continuă este vitală pentru menținerea integrității acestor structuri pe parcursul întregii lor durate de viață.
E un fapt că țările care investesc în monitorizarea proactivă a infrastructurii au rezultate mult mai bune în ceea ce privește siguranța și durabilitatea. Aceste practici includ utilizarea tehnologiilor avansate pentru a obține date în timp real despre starea podurilor, ceea ce permite intervenții rapide și eficiente atunci când sunt identificate probleme.
Infrastructura de transport din România are potențialul de a fi mai sănătoasă structural, dar acest lucru necesită o schimbare de paradigmă. Este esențial ca toți factorii de decizie implicați în gestionarea proiectelor de infrastructură să recunoască importanța monitorizării continue și să prioritizeze aceste activități. Deși bugetele sunt un aspect important, este posibil să se prioritizeze investițiile, astfel încât să se evite situații critice care necesită apoi resurse considerabile și timp suplimentar pentru soluționare.
Ne exprimăm angajamentul de a colabora cu toate autoritățile interesate pentru a asigura gestionarea unor poduri durabile și sănătoase din punct de vedere structural. Suntem aici pentru a oferi expertiză și soluții eficiente care să contribuie la îmbunătățirea infrastructurii din România. Este momentul să acționăm proactiv, să investim în tehnologie și să ne asigurăm că avem toate instrumentele necesare pentru a proteja siguranța publicului și a eficientiza investițiile în infrastructură
Interviul a fost publicat în revista "Drumuri și Poduri", nr. 326, editată de Asociația Profesională de Drumuri și Poduri din România.