Important nu este dacă se „golește un baraj”, ci cum se face: controlat, etapizat și cu monitorizare permanentă, spune Cătălin Popescu, șef de Lucrări în Departamentul de Inginerie Hidrotehnică la Universitatea Tehnică de Construcții București invitat, președinte al Comitetului Național Român al Marilor Baraje și membru în comitetele de specialitate ale Comitetului Internațional al Marilor Baraje și astăzi, în studioul Radio România Cultural la Știința 360.

Barajele sunt calculate inclusiv pentru situații fără apă în amonte, cu deformații elastice normale și diferențe de temperatură. Golirea nu înseamnă automat fisuri sau instabilitate; aceste afirmații sunt frecvent exagerate în spațiul public. Monitorizarea este esențială: instrumentație activă, măsurători continue și interpretare inginerească specializată. Colmatarea lacurilor reduce volumul de apă, siguranța la viituri și producția energetică influențează regimul de exploatare, spune Cătălin Popescu.

Problema reală este vechimea barajelor: vârsta medie a barajelor mari din România depășește 40 de ani. Lipsa investițiilor consistente în mentenanță și modernizare reprezintă riscul major pe termen lung, nu golirea în sine.

Este necesar un cadru clar, național, pentru siguranța barajelor, bazat pe reguli tehnice, programe de monitorizare și comunicare onestă către public, mai spune Cătălin Popescu, invitat la Știința 360, realizatoare Corina Negrea.

Citește mai mult la: https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/stiinta/catalin-popescu-golirea-lacului-unui-baraj-este-o-operatie-tehnica-normala-folosita-pentru-verificari-reparatii-si-lucrari-de-siguranta-nu-un-semn-de-avarie-id51529.html