„O scenă apocaliptică”, „ca o bombă care explodează”... Pe 14 august 2018, podul autostrăzii Morandi, situat în Genova, în nordul Italiei, s-a prăbușit și zeci de mașini au fost strivite iar 43 de oameni au fost uciși în această tragedie.

La aproape patru ani de la evenimente, procesul se deschide oficial: 59 de persoane sunt judecate pentru prăbușirea podului, inaugurat în 1967. Acuzațiile includ omucidere din culpă, punerea în pericol a securității transportului și alte aspecte legate de neglijență. Concluziile anchetei au fost publicate la sfârșitul lunii aprilie 2021.

„Între inaugurarea podului în 1967 și prăbușirea lui – deci timp de 51 de ani – nu s-au efectuat lucrări minime de întreținere pentru a întări cablurile stâlpului numărul 9”, care s-a prăbușit în august 2018, arată astfel raportul înaintat justiției. Acestea nu sunt singurele neajunsuri constatate de anchetatori, care constată ca s-au executat verificări de securitate „inadecvate” pe pod în această perioadă.

Dar tragedia a scos la lumină starea proastă a drumurilor, podurilor și căilor ferate din Italia unde infrastructurile suferă de un deficit cronic de întreținere și investiții. În cei cinci ani care au precedat tragedia de la Genova, nu mai puțin de unsprezece poduri sau viaducte se prăbușiseră în țară, uneori cu victime umane. Mai multe detalii despre cazul Morandi găsiți în articolul jurnaliștilor francezi de la L'EST REPUBLICAIN (click aici)

Cu aceasta ocazie, APMGS trage un semnal de alarmă cu privire la starea infrastructurii de transport din România insuficient intretinuta si practic deloc monitorizata.  Inspectiile vizuale nu sunt suficiente si nici adaptate riscurilor podurilor in stare avansata de degradare si in prag de prabusire.

Când vorbim despre proiecte de infrastructură critica, vorbim despre necesitatea stringenta de a face monitorizare structurală adaptată riscurilor aferente. Acest lucru presupune transmiterea de informații din teren în timp real și în mod automatizat prin senzori amplasați la fața locului care atenționează imediat dacă există vreun risc ce poate afecta siguranța construcției, pentru a putea interveni proactiv. Lucrările de monitorizare trebuie, pe de o parte, să asigure condițiile pentru prevenirea incidentelor, accidentelor și avariilor, iar pe de alta, să urmărească menținerea rezistenței, stabilității și durabilității construcției realizate in executie si exploatare.

Suntem aici sa ajutam cu tot know-how-ul membrilor APMGS si  sa contribuim la imbunatatirea calitatii si sigurantei infrastructurii de transport.