Urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor nu reprezintă o activitate formală sau pur observațională, ci face parte din mecanismul legal și tehnic prin care se verifică, se evaluează și se menține calitatea construcțiilor pe întreaga durată de existență a acestora.

În special atunci când vorbim despre urmărirea specială, activitatea capătă un caracter tehnic riguros, întrucât presupune observarea, măsurarea, înregistrarea și interpretarea unor parametri relevanți pentru starea construcției.

În acest context, problema încadrării activităților de urmărire specială, indiferent de forma în care acestea devin aplicabile în cadrul construcțiilor (măsurători topografice, monitorizări geotehnice, analiza vibrațiilor etc.), trebuie analizată nu izolat, ci în cadrul sistemului normativ care reglementează calitatea în construcții. O asemenea analiză trebuie să pornească de la Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, să corespundă Hotărârii Guvernului nr. 766/1997 de aprobare a regulamentelor specifice calității în construcții și, mai ales, noii versiuni a Normativului P130-2025 de urmărire a comportării în exploatare a construcțiilor. Mai mult decât atât, izolând analiza la componenta de urmărire specială în faza de exploatare, argumentarea trebuie să se bazeze și pe prevederile Regulamentului privind autorizarea laboratoarelor de analize și încercări în activitatea de construcții, aprobat prin H.G. nr. 808/2005, precum și pe cele ale Ordinului MDLPA nr. 838/2021 de aprobare a Procedurii privind evaluarea laboratoarelor de analize și încercări în activitatea de construcții în vederea autorizării — inclusiv pe nomenclatorul de profiluri și încercări în baza căruia sunt emise autorizațiile ISC, la care se va face trimitere concretă în cele ce urmează.

Nu denumirea comercială sau operațională a activității este decisivă, ci natura ei tehnică și scopul pentru care este realizată. Dacă activitatea presupune efectuarea de măsurători sau investigații asupra construcției, asupra terenului de fundare sau asupra parametrilor care caracterizează comportarea construcției în exploatare, atunci, cu atât mai mult, aceasta trebuie analizată ca parte a sistemului calității în construcții – reglementat prin Legea 10/1995.

Prin urmare, urmărind acest schelet normativ și legislativ, devine extrem de clar faptul că activitățile de urmărire specială a construcțiilor ce presupun măsurarea, înregistrarea și prelucrarea sistematică a unor parametri specifici acestora, constituie investigații tehnice specifice sistemului calității în construcții și, în consecință, trebuie realizate de laboratoare autorizate, după cum va demonstra argumentarea prezentată în continuare.

Calitatea construcțiilor și etapa de exploatare

Potrivit Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții (Art. 1, 2, 3 și 8), calitatea construcțiilor reprezintă rezultanta totalității performanțelor de comportare ale acestora în exploatare. Aceeași lege stabilește că prevederile sistemului calității în construcții se aplică în toate etapele relevante, inclusiv în etapa de exploatare a construcțiilor. Rezultă, așadar, că exploatarea nu este o fază exterioară sistemului calității, ci una dintre etapele în care cerințele legale privind calitatea construcțiilor continuă să producă efecte. Această perspectivă este importantă pentru că orice activitate tehnică desfășurată în etapa de exploatare, atunci când are ca scop evaluarea stării construcției și menținerea cerințelor fundamentale, trebuie privită prin prisma sistemului calității în construcții.

Sistemul calității în construcții și componentele sale relevante

Legea nr. 10/1995 instituie Sistemul calității în construcții ca ansamblu de structuri organizatorice, responsabilități, regulamente, proceduri și mijloace care concură la realizarea și menținerea calității construcțiilor. Acest sistem se aplică pe întreg parcursul existenței construcției, inclusiv în exploatare. În cadrul Sistemului calității în construcții sunt incluse, între altele, următoarele componente relevante pentru analiza de față (Art. 9):

• managementul calității în construcții;
• autorizarea și acreditarea laboratoarelor de analize și încercări în construcții;
• urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor.

Aceste componente nu funcționează independent, ci sunt elemente interdependente ale aceluiași sistem legal și tehnic. Managementul calității stabilește cadrul organizatoric și procedural, urmărirea comportării în exploatare furnizează informații privind starea construcției, iar laboratoarele autorizate asigură cadrul tehnic reglementat pentru efectuarea investigațiilor și încercărilor necesare. Prin urmare, atunci când o activitate de urmărire în exploatare presupune măsurători, determinări sau încercări asupra construcției, aceasta nu poate fi separată de regimul juridic al laboratoarelor autorizate. Ea trebuie analizată ca parte a sistemului calității în construcții, iar legătura dintre aceste componente va fi detaliată în cele ce urmează.

Urmărirea comportării în exploatare ca activitate tehnică reglementată

Articolul 18 din Legea nr. 10/1995 definește urmărirea comportării în exploatare ca ansamblul activităților realizate prin examinare directă sau prin investigarea construcțiilor cu mijloace de observare și măsurare specifice, în scopul menținerii cerințelor fundamentale aplicabile construcțiilor.

Această definiție este deosebit de importantă. Ea stabilește, în mod expres, că urmărirea comportării în exploatare nu se limitează la simple observații vizuale. Dimpotrivă, legea include în conținutul acestei activități investigarea construcțiilor cu mijloace de observare și măsurare specifice, aplicabile cu precădere în cadrul activităților de urmărire specială în exploatare. În consecință, acolo unde urmărirea specială a comportării în exploatare presupune măsurarea unor parametri tehnici ai construcției sau a terenului de fundare (mai ales în contextul interacțiunii teren-structură), activitatea dobândește caracter de investigație tehnică. Această concluzie nu depinde de specialitatea din care provin măsurătorile (topografice, geotehnice, seismice, structurale etc.), ci de faptul că ele sunt utilizate pentru aprecierea stării construcției (sau a părților componente) și menținerea cerințelor fundamentale. Cu alte cuvinte, legiuitorul a instituit un criteriu funcțional, nu unul terminologic: legea nu operează cu o listă închisă de discipline tehnice, ci cu scopul activității și cu mijloacele ei. Orice interpretare care ar condiționa aplicarea legii de eticheta profesională a măsurătorii ar adăuga la lege o distincție pe care aceasta nu o face.

H.G. nr. 766/1997 și urmărirea specială

Detalierea componentei privind urmărirea comportării în exploatare se realizează prin Regulamentul privind urmărirea comportării în exploatare, intervențiile în timp și post-utilizarea construcțiilor, aprobat prin H.G. nr. 766/1997. Conform acestui regulament, urmărirea comportării în exploatare reprezintă o componentă a Sistemului calității în construcții. Obiectivul său este evaluarea stării tehnice a construcțiilor și menținerea aptitudinii acestora pentru exploatare pe întreaga durată de existență. În cadrul acestui sistem, urmărirea specială este definită ca fiind alcătuită din investigații specifice, regulate și periodice, asupra unor parametri care caracterizează construcția sau anumite părți ale acesteia (Art. 8).

Această formulare conduce la o concluzie logică directă: urmărirea specială nu este o activitate generică de observare, ci presupune investigații tehnice repetate, regulate și periodice asupra unor parametri măsurabili (ex. deplasări, deformații, variații ale proprietăților mecanice, răspuns structural la acțiuni dinamice, modificări ale terenului de fundare etc.). Acești parametri pot fi diferiți, în funcție de construcție, de riscurile identificate, de natura terenului de fundare, de istoricul degradărilor, de vecinătăți sau de fenomenele urmărite. Dar, indiferent de particularitățile lor, activitatea de urmărire specială are natura unei investigații tehnice asupra comportării construcției și a modului în care aceasta interacționează cu mediul înconjurător.

Normativul P130-2025 și definirea investigației

Reglementarea tehnică actuală care detaliază modul de realizare a activității de urmărire a comportării în exploatare este Normativul P130-2025, iar Cap. 1 (alin. (1) și (3)) precizează faptul că această activitate se desfășoară în vederea menținerii cerințelor fundamentale prevăzute de Legea nr. 10/1995 (Art. 5) și constă în observarea și înregistrarea unor aspecte, fenomene sau parametri care pot semnala modificări ale capacității construcției de a satisface aceste cerințe.

Totodată, Normativul P130-2025 definește urmărirea comportării în exploatare ca o componentă a sistemului calității care implică acțiuni sistematice de observare, examinare și investigare a modului în care răspund construcțiile.

Elementul deosebit de important este însă definiția investigației. Pentru a înlătura orice suspiciune de citare selectivă sau de „trunchiere" a textului, reproducem definiția în integralitatea sa, astfel cum figurează în Capitolul 2 al normativului, dedicat definițiilor:

„Investigație — efectuarea de măsurători sau încercări, distructive ori nedistructive, precum și analize de laborator, pentru stabilirea caracteristicilor fizico-mecanice ale materialelor/elementelor de construcție și prin intermediul cărora se obțin date necesare pentru aprecierea stării părților de clădire (elemente, subansambluri etc.) sau a construcțiilor în ansamblu. Investigațiile sunt efectuate de laboratoare autorizate, în conformitate cu legislația în vigoare."

Definiția cuprinde, așadar, două teze inseparabile: prima descrie ce este investigația (măsurători, încercări sau analize prin care se obțin date necesare aprecierii stării construcției), iar a doua stabilește cine o efectuează (laboratoare autorizate, în conformitate cu legislația în vigoare). A doua teză nu este un adaos interpretativ și nici o opinie a autorului, ci parte integrantă a textului normativ aprobat prin Ordinul MDLPA nr. 770/2025 și publicat în Monitorul Oficial nr. 568 bis din 19.06.2025.

Această precizare este esențială în contextul în care atât Legea 10/1995 (Art. 18), cât și H.G. 766/1997 (Art. 8) stipulează faptul că urmărirea specială a comportării în exploatare se realizează prin investigații specifice, iar Normativul P130-2025 definește aceste investigații ca măsurători, încercări sau analize, pe baza cărora se apreciază starea construcției, ce pot fi efectuate doar de laboratoare autorizate. Această concluzie se aplică oricărei categorii de investigații tehnice realizate în cadrul urmăririi speciale, în măsura în care activitățile respective sunt încadrabile în profiluri de autorizare ale laboratoarelor de analize și încercări în construcții.

Autorizarea laboratoarelor: H.G. nr. 808/2005 și Ordinul MDLPA nr. 838/2021

În cadrul urmăririi speciale a comportării în exploatare pot fi necesare categorii diferite de măsurători, încercări și determinări, fiecare având propriul său profil de autorizare, propriul referențial tehnic și propria metodologie de efectuare.

Temeiul de rang superior al regimului de autorizare este Regulamentul privind autorizarea laboratoarelor de analize și încercări în activitatea de construcții, aprobat prin H.G. nr. 808/2005. Potrivit Art. 1 din Regulament, autorizarea reprezintă componenta sistemului calității în construcții instituit de Legea nr. 10/1995 prin care sunt recunoscute oficial competența tehnică a laboratoarelor de a efectua analize și încercări specifice activității de construcții și competența legală de a emite, în condițiile legii, documente pentru atestarea calității. Consecința acestei definiții legale este directă și inevitabilă: rapoartele prin care se atestă parametri relevanți pentru starea și calitatea unei construcții nu pot fi emise, cu valoare legală, decât de entități care dețin această competență recunoscută oficial — adică de laboratoare autorizate. O entitate neautorizată poate, desigur, executa măsurători, dar nu deține competența legală de a emite documentul care atestă rezultatul în cadrul reglementat al sistemului calității.

Același Regulament prevede, la Art. 16 lit. f), obligația laboratoarelor de a face uz de autorizare exclusiv pentru încercările supuse autorizării și cuprinse în certificatul de autorizare, iar la Art. 15 obligația ISC de a asigura și de a face publică evidența actualizată a laboratoarelor autorizate. Regimul este, așadar, unul complet: competență recunoscută nominal, pe încercări, verificabilă public în Registrul laboratoarelor autorizate gestionat de ISC și supusă supravegherii și reautorizării periodice.

Metodologia de evaluare este stabilită prin Procedura aprobată prin Ordinul MDLPA nr. 838/2021. În cadrul acestei proceduri sunt prevăzute profiluri de autorizare aferente diferitelor categorii de analize, încercări, verificări și determinări realizate în activitatea de construcții. Aceste profiluri nu trebuie privite ca simple clasificări birocratice, ci ca delimitări tehnice ale competenței laboratoarelor autorizate. În consecință, un laborator nu este autorizat în mod generic pentru orice activitate tehnică din construcții, ci pentru anumite profiluri și încercări sau determinări incluse în nomenclatorul aferent.

Mai mult decât atât, la Art. 3 din procedura aprobată prin Ordinul 838/2021 se prevede explicit faptul că aceasta se aplică laboratoarelor care execută analize și încercări „în vederea constatării stării tehnice a construcțiilor existente, necesare în cadrul activităților de expertizare tehnică a construcțiilor și de urmărire a comportării în exploatare a acestora". Iar la Art. 6 alin. (1) lit. c) din aceeași procedură, însăși definiția laboratorului de analize și încercări în activitatea de construcții include laboratorul „care execută analize și încercări privind controlul calității pe parcursul execuției lucrărilor de construcții sau în vederea constatării stării tehnice a construcțiilor sau elementelor de construcții existente, necesare în cadrul activităților de expertizare tehnică a construcțiilor și de urmărire a comportării în timp a acestora". Urmărirea comportării nu este, deci, o zonă marginală sau implicită a regimului de autorizare — ea figurează atât în câmpul de aplicare (Art. 3), cât și în definiția legală a laboratorului (Art. 6).

Rezultă că, în cadrul urmăririi speciale, activitatea trebuie realizată de laboratorul autorizat pentru profilul corespunzător tipului de investigație efectuată, în măsura în care acea activitate este reglementată printr-un act normativ, standard sau specificație tehnică. Prin urmare, pentru fiecare activitate trebuie analizate cumulativ următoarele elemente:

• natura parametrului măsurat;
• scopul măsurării;
• utilizarea rezultatului în cadrul urmăririi speciale;
• existența unui profil de autorizare în Anexa 1 la procedura de autorizare a laboratoarelor;
• standardul, normativul, procedura sau referențialul tehnic pe baza căruia se realizează încercarea ori determinarea.

Exemplul profilului VNCEC (verificări nedistructive și a comportării în exploatare a construcțiilor) este relevant, deoarece în nomenclatorul acestui profil sunt incluse determinări privind deplasările și deformațiile elementelor de structuri, încercări in situ ale construcțiilor, precum și determinări privind vibrațiile proprii ale structurilor. În consecință, atunci când aceste investigații tehnice sunt efectuate în scopul urmăririi comportării în exploatare, devin parte integrantă din profilul VNCEC și nu pot fi realizate decât de laboratoare autorizate corespunzător.

Pe cale de consecință, aceeași logică se aplică și altor profiluri de autorizare, cum ar fi: GTF (geotehnică și teren de fundare), AVC (acustică și vibrații în construcții), IEX C (încercări pentru expertizarea construcțiilor), INN (încercări nedistructive nemetale) sau INM (încercări nedistructive metal). În măsura în care activitățile de urmărire specială constau în monitorizări sau investigări tehnice, realizate prin metode reglementate, acestea trebuie să fie făcute prin laboratoare autorizate pentru profilul și încercările corespunzătoare.

În practică, multe programe de urmărire specială nu se limitează la o singură categorie de încercări. O construcție poate necesita simultan monitorizare topografică, investigații geotehnice, măsurători piezometrice, încercări nedistructive ale elementelor din beton, verificări ale elementelor metalice sau monitorizarea parametrilor dinamici. În aceste cazuri, nu trebuie căutat un singur profil care să acopere artificial toate activitățile. Fiecare categorie de încercări trebuie încadrată în profilul de autorizare corespunzător, de exemplu:

• deplasările, deformațiile și comportarea în exploatare a elementelor structurale – profil VNCEC;
• încercările experimentale pe construcții sau elemente de construcții – profil IEX C;
• încercările nedistructive pe beton, beton armat, zidărie sau alte materiale nemetalice – profil VNCEC și/sau INN, după obiectul exact al determinării;
• încercările nedistructive pe metal și suduri – profil INM;
• vibrațiile, acustica și efectele dinamice asupra construcțiilor – profil AVC și/sau VNCEC, după natura determinării;
• monitorizarea și investigațiile geotehnice de tip piezometric, inclinometric, extensometric etc. – profil GTF.

Această abordare nu este decât rezultatul aplicării corespunzătoare a sistemului calității în construcții instituit prin Legea 10/1995, deoarece asigură trasabilitatea, competența tehnică, responsabilitatea profesională și validitatea rapoartelor utilizate pentru aprecierea comportării construcției.

În toate cazurile, încadrarea finală a unei determinări într-un anumit profil de autorizare trebuie făcută prin raportare la denumirea exactă a încercării din Anexa 1 la procedura de autorizare, la domeniul înscris în certificatul de autorizare al laboratorului și la referențialul tehnic declarat pentru încercarea respectivă.

În sens rezumativ, efectuarea de măsurători sau încercări poate reprezenta, în mod simultan:

• o investigație în sensul Normativului P130-2025;
• o activitate specifică urmăririi speciale, conform H.G. nr. 766/1997;
• o încercare reglementată inclusă în unul dintre profilurile aferente laboratoarelor autorizate ISC, conform H.G. nr. 808/2005 și Ordinului MDLPA nr. 838/2021;
• o componentă tehnică a sistemului calității în construcții, potrivit Legii nr. 10/1995.

Distincția dintre simpla colectare de date și investigația tehnică reglementată

Pentru a evita o interpretare excesivă, trebuie totuși făcută o distincție importantă între simpla colectare de date și investigația tehnică reglementată. Nu orice operațiune auxiliară, citire brută de senzor sau activitate de instalare a unui echipament reprezintă, prin ea însăși, o încercare de laborator.

Însă atunci când datele obținute sunt folosite în contextul Normativului P130-2025, cu scopul evaluării stării construcției, pentru interpretarea comportării acesteia, pentru emiterea unor concluzii tehnice sau pentru fundamentarea unor măsuri privind exploatarea, siguranța ori intervenția asupra construcției, activitatea depășește nivelul unei simple colectări de date. În aceste situații, activitatea devine parte a unei investigații tehnice în sensul reglementărilor privind urmărirea comportării în exploatare. Dacă această investigație este încadrabilă într-un profil de laborator autorizat, raportarea tehnică aferentă trebuie realizată de laboratoare de analize și încercări autorizate ISC pe profilul respectiv.

Această distincție este importantă deoarece permite o aplicare echilibrată a reglementărilor. Nu se susține că orice persoană care citește un aparat trebuie să fie laborator autorizat. Se susține însă că determinările, încercările, interpretările și rapoartele tehnice utilizate oficial în cadrul urmăririi speciale a comportării în exploatare trebuie emise în cadrul reglementat al laboratoarelor autorizate, atunci când natura activității se subordonează și este acoperită de profilurile de autorizare aflate în vigoare.

Este bine-cunoscut faptul că la Art. 9 din Anexa 4 a Regulamentului aprobat prin H.G. 766/1997 apare prevederea prin care „urmărirea specială se realizează (...) de către personal atestat". Însă atestarea Specialiștilor în domeniul urmăririi speciale a comportării în exploatare a construcțiilor (altele decât cele cu statut de Monumente Istorice) a fost abrogată prin Ordinul nr. 356 din 28.05.2009 emis de Inspectoratul de Stat în Construcții și publicat în Monitorul Oficial nr. 378 din 04.06.2009. Pe cale de consecință, urmărirea specială a comportării în exploatare se efectuează conform prevederilor și definițiilor din P130-2025, iar investigațiile propriu-zise intră sub regimul laboratoarelor autorizate..

Concluzie

Din analiza coroborată a Legii nr. 10/1995, a H.G. nr. 766/1997, a H.G. nr. 808/2005, a Normativului P130-2025 și a procedurii de autorizare a laboratoarelor de analize și încercări în construcții rezultă o idee esențială: urmărirea specială a comportării în exploatare este o activitate tehnică reglementată, integrată în sistemul calității în construcții, care presupune măsurarea, monitorizarea, determinarea și interpretarea anumitor parametri specifici construcțiilor și care trebuie desfășurată într-un cadru formalizat și legal. Aceste operațiuni au natura unor investigații tehnice și sunt folosite, după caz, pentru aprecierea stării generale a construcției, a părților componente, a terenului de fundare sau a modului în care construcția interacționează cu mediul înconjurător. În acest caz, nu mai discutăm despre simple operațiuni auxiliare, ci despre activități ale căror rezultate pot fundamenta concluzii privind siguranța, stabilitatea, aptitudinea de exploatare sau necesitatea unor intervenții asupra construcțiilor. Iar Normativul P130-2025 stipulează foarte clar faptul că investigațiile aferente urmăririi speciale sunt efectuate de laboratoare autorizate, în conformitate cu legislația în vigoare.

Criteriul decisiv nu este denumirea uzuală a activității și nici specialitatea tehnică din care aceasta provine, ci natura determinării efectuate, scopul pentru care rezultatul este utilizat și existența unei încadrări în unul dintre profilurile prevăzute în Anexa 1 la procedura de autorizare a laboratoarelor. Astfel, dacă o anumită activitate este reglementată tehnic și se regăsește, prin obiectul și metoda sa, în sfera unui profil de autorizare — precum VNCEC, GTF, AVC, IEX C, INN, INM sau orice alt profil relevant prevăzut în procedură — atunci încercarea, determinarea sau raportarea tehnică aferentă trebuie realizată de un laborator autorizat pentru profilul și încercarea corespunzătoare.

Această cerință nu trebuie înțeleasă ca o formalitate birocratică, ci ca o garanție a competenței tehnice și a trasabilității rezultatelor. Laboratorul autorizat nu conferă doar legitimitate formală și legală raportului, ci asigură faptul că determinarea a fost realizată în baza unui referențial tehnic, cu personal competent, echipamente adecvate și verificate metrologic, proceduri asumate și responsabilitate profesională — totul sub supravegherea periodică a ISC, care poate suspenda sau anula autorizația în caz de abateri.

Concluzia generală este, așadar, că urmărirea specială a comportării în exploatare, ori de câte ori implică investigații tehnice reglementate, trebuie realizată prin laboratoare autorizate pentru acele investigații, asigurând astfel satisfacerea cerințelor cadrului reglementat prin sistemul calității în construcții. Derularea programelor de urmărire specială prin laboratoare autorizate nu este doar o condiție explicită, ce rezultă din analiza reglementărilor tehnice prezentate anterior, dar poate genera, în egală măsură, premisele unui cadru tehnic mai riguros și creșterea gradului de acuratețe și de încredere al rezultatelor utilizate în evaluarea comportării construcțiilor în exploatare. Pe termen lung, nu putem decât spera că această abordare va consolida nivelul general de calitate, siguranță și responsabilitate tehnică în administrarea fondului construit din România.

ing. Vlad LUPĂȘTEANU

Șef Lucrări, Facultatea de Construcții și Instalații, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" din Iași

Reprezentant APMGS – Zona Nord-Est