Cazurile de alunecări de teren ce afectează infrastructura de transport de la noi sunt tot mai dese în ultima perioadă.
Dacă mă raportez doar la cele mai recente și mai mediatizate, situația Autostrăzii A10 Sebeș-Turda (shorturl.at/apKS4), respectiv cea a Autostrăzii Transilvania (shorturl.at/OPX89) – sunt regretabile și ne arată câtă nevoie avem în continuare să gândim lucrurile corect de la început, să ne asigurăm că dezvoltăm proiecte sigure, reziliente și sănătoase structural pe termen lung.

 
Punctez din nou câteva recomandări și trag câteva semnale de alarmă pentru factorii de decizie:

1. Este extrem de important ca studiile de teren să fie elaborate corect, respectând legislația în vigoare, cu date colectate în mod real din teren – date care oferă informații importante referitor la riscurile pe care le comportă terenul unde se construiește un proiect de infrastructură de transport.
   
2. Criteriul sănătății structurale trebuie să devină o prioritate pentru gestionarii de infrastructură de transport și să fie printre aspectele care sunt luate în calcul chiar din etapa de fezabilitate sau pre-fezabilitate. 
   
3.  Este extrem de important să existe un program de monitorizare structurală și geotehnică pentru perioada de execuție și exploatare. Este nevoie să urmărim comportarea infrastructurii și să acționăm preventiv pe toată durata de viață a acesteia. 
   
4. Este nevoie să luăm în calcul o componentă digitală asociată monitorizării structurale și geotehnice. De ce? Pentru că vorbim despre proiecte de anvergură, complexe, critice pentru întreaga societate, a căror funcționare defectuoasă atrage după sine un lanț întreg de consecințe: perturbarea traficului, intervenții mult mai costisitoare de reparație, incidente sau chiar accidente grave.
   
5. Este nevoie de informații pe care să le primim în timp real, prin alerte, și care să ne permită să acționăm instant. Nu sunt mofturi și nici lucruri care ne depășesc ca nivel de performanță: viteza de reacție este esențială.

 
Din păcate, constat că mai avem de lucru la toate aceste capitole, iar efectele sunt dramatice și o comunitate întreagă ajunge să se întrebe: cum este posibil ca, după doar 1 an sau 2 sau 3 de când o autostradă este dată în exploatare – să fie deja închisă (repetat) pe fondul alunecărilor de teren? Din păcate, dacă doar facem o reparație și apoi o luăm de la capăt fără să știm ce se întâmplă cu proiectul, mă tem că repetăm la nesfârșit ciclul de erori care ne-au adus aici. 
 
Există o mare nevoie de popularizare a ideii că există soluții pentru ca astfel de cazuri – referitoare la autostrăzi sau poduri surpate – să nu se mai repete. Rămânem optimiști și încrezători că putem ajunge să construim această realitate.