În cadrul „Expert Corner – De la Normă la Practică”, campanie APMGS care aduce în prim-plan diferența dintre cerințele reglementate și modul în care monitorizarea construcțiilor este aplicată în realitate, am stat de vorbă cu Alexandru Capanistei, reprezentant al GEOFOR PROIECT, specialist în investigații și monitorizare geotehnică.
Domnul Capanistei atrage atenția asupra rolului esențial al studiului geotehnic ca bază pentru o monitorizare eficientă: atunci când acesta este incomplet sau superficial, întregul sistem devine generic și lipsit de relevanță. Diferențele dintre rezultatele de laborator și comportarea reală trebuie gestionate prin recalibrare și interpretare, nu ignorate. În această logică, laboratorul geotehnic nu ar trebui să rămână un simplu furnizor de date, ci să contribuie activ la procesul decizional, prin livrarea unor informații structurate care să permită definirea clară a pragurilor, frecvențelor și acțiunilor de monitorizare.
💬 În activitatea de laborator geotehnic, ce parametri măsurați sunt cel mai frecvent ignorați sau minimalizați în etapa de proiectare a sistemelor de monitorizare geotehnică?
În etapa de proiectare a sistemelor de monitorizare geotehnică sunt minimalizați cel mai des nu parametrii de rezistență, ci parametrii de stare și de deformabilitate: umiditatea naturală, gradul de saturare, compresibilitatea, permeabilitatea și, unde este cazul, potențialul de colaps la umezire sau de umflare–contracție. În practică, se caută prea des „parametrul frumos" și prea rar parametrul reprezentativ pentru starea critică.
💬 Există o diferență semnificativă între cerințele normative din P130/2025 privind investigațiile preliminare și ce solicită efectiv beneficiarii sau proiectanții? Cum se manifestă această diferență?
Da, diferența este reală. Spiritul normei cere monitorizare gândită din logica riscului: ce urmărești, de ce urmărești, unde măsori, cât de des și ce faci când apar depășiri; însă, în practică, se ajunge frecvent la conformare formală: senzori puțini, raport periodic și bifă, și de aici apare ruptura dintre normă și realitate.
💬 Cum influențează calitatea studiului geotehnic alegerea senzorilor și frecvența de măsurare într-un sistem de monitorizare – există o legătură directă care să fie recunoscută de echipele de proiectare?
Din punctul meu de vedere, legătura nu este directă în sensul că studiul geotehnic stabilește senzorii sau frecvența; acestea se definesc în mod corect în Proiectul geotehnic și în Proiectul de monitorizare geotehnică. Studiul geotehnic este însă baza indispensabilă: definește modelul terenului, condițiile hidrogeologice și mecanismul probabil. Dacă această bază este slabă, monitorizarea devine generică; dacă este corectă, monitorizarea poate fi țintită. Influența este, deci, indirectă, dar esențială.
💬 Ați întâlnit situații în care rezultatele de laborator au contrazis semnificativ predicțiile din faza de proiectare a sistemului de monitorizare? Cum s-a gestionat acea discrepanță?
Da, am întâlnit situații în care rezultatele de laborator nu au coincis cu comportarea din teren. De regulă, cauza nu este laboratorul în sine, ci diferența de stare: proba nu mai reproduce terenul, regimul de apă s-a modificat sau parametrul a fost folosit în alt mecanism decât cel real. Corect se gestionează prin reinterpretare și recalibrare, nu prin alegerea convenabilă a unei singure valori.
💬 Ce document livrabil ar trebui să producă un laborator geotehnic astfel încât să fie cu adevărat util echipei de monitorizare – nu doar un raport de conformare cu ștampilă?
Livrabilul util nu ar trebui să se oprească la buletine și raport descriptiv. Laboratorul ar trebui să livreze un set de informații structurate, în principal tabelar, din care să poată fi definite pragurile și programul de monitorizare. Minim: – tabel cu unități geotehnice și parametri relevanți;
– tabel corelat: strat – mecanism – parametru – tip de senzor;
– tabel cu valori de referință;
– tabel cu praguri de atenție / avertizare / alarmare;
– tabel cu frecvențe de măsurare în funcție de etapă;
– tabel cu acțiuni la depășire și responsabilități.
Pragurile finale se stabilesc în proiectul de monitorizare, dar fără această structurare, laboratorul oferă doar date, nu suport real pentru decizie.