Urmărirea comportării în timp a construcţiilor şi toate activităţile care gravitează în jurul acesteia, reprezintă una dintre componentele sistemului calităţii aplicabil construcţiilor din România. Scopul principal al sistemului constă în proiectarea, execuţia şi exploatarea unor construcţii de calitate corespunzătoare, păstrând ca obiectiv central protejarea vieţii oamenilor, a bunurilor acestora, a societăţii şi a mediului înconjurător.
Experienţa ultimilor ani din regiunea de nord-est a României a demonstrat o uşoară dezvoltare a domeniului urmăririi şi monitorizării construcţiilor, atât ca urmare a îmbunătăţirii activităţilor specifice instituţiilor locale cu rol de avizare şi control în domeniul construcţiilor cât şi ca urmare a schimbărilor naţionale aduse la bază legislativă şi normativă. Dintre construcţiile şi investiţiile la care se derulează astfel de programe în zona de nord-est, majoritatea se adresează doar etapei de execuţie, fie pe fondul lucrărilor de infrastructură cu caracter complex fie ca urmare a proximităţii construcţiilor învecinate cu potenţial de intrare în zona de influenţă.
Cu toate acestea, raportat la nivelul întregului fond construit, activităţile de urmărire şi monitorizare a construcţiilor îşi păstrează caracterul limitat, chiar dacă reglementările tehnice stabilesc clar responsabilităţile şi obligaţiile specifice. Mai mult, etapa de exploatare a construcţiilor, de altfel cea mai lungă dintre etapele ciclului de viaţă, este neglijată în cvasitotalitatea cazurilor, iar majoritatea proprietarilor nu derulează niciun tip de activităţi de urmărire a stării tehnice şi, pe cale de consecinţă, nu cunosc măsura în care construcţiile pe care le deţin îşi mai păstrează aptitudinile de exploatare în condiţii de siguranţă. Această situaţie crează premisele apariţiei disfuncționalitătilor, avariilor semnificative, costurilor ridicate privind întreţinerea şi chiar producerii de accidente.
Însă, atitudinea noastră, ca specialişti ce activăm în domeniul construcţiilor, nu trebuie să fie una resemnată. Avem datoria ca prin activitatea profesională pe care o derulăm să acţionăm susţinut la creşterea nivelului de conştientizare şi la demonstrarea utilităţii reale pe care o generează activităţile de urmărire a comportării în timp.
Acţiunile de conştientizare şi promovare a necesităţii derulării fazelor de urmărire şi monitorizare a construcţiilor trebuie să se adreseze tuturor factorilor implicaţi în industria construcţiilor (investitori şi proprietari atât privaţi cât şi publici, proiectanţi pe diferite specialităţi, diriginţi de şantier, executanţi şi chiar instituţii publice cu rol de control, avizare şi autorizare). Principalele direcţii de dezvoltare a acestui domeniu în regiunea de Nord-Est se pot axa pe:
- Diseminarea şi promovarea bazei legislative şi normative ce există deja în domeniul urmăririi şi monitorizării, dar care, din varii motive, nu este îndeajuns cunoscută sau aplicată.
- Înştiinţarea periodică a proprietarilor de construcţii privind responsabilităţile pe care le au în raport cu desfăşurarea regulată a activităţilor de urmărire a comportării în timp.
- Îndesirea acţiunilor de control în domeniul urmăririi şi monitorizării construcţiilor, desfăşurate de instituţiile publice ce au atribuţii în acest domeniu, urmate de verificarea îndeplinirii măsurilor dispuse şi, după caz, aplicarea de măsuri corective, inclusiv sancţiuni.
- Îmbunătăţirea constată şi armonizarea bazei legislative şi normative specifice, în vederea facilitării procesului de urmărire şi monitorizare.
Urmărirea şi monitorizarea construcţiilor trebuie să fie o componentă fundamentală, abordată încă din etapa de proiectare, implementată în faza de execuţie, după caz, şi, cel mai important, desfăşurată pe întreaga durată de exploatare, asigurând astfel un nivel superior al calităţii mediului construit şi, cel mai important, un grad mai mare de protejare a siguranţei şi vieţii oamenilor.